Hip-Hop

Reprezinta atât un gen de muzică cât şi o mişcare culturală ce s-a dezvoltat în comunităţile urbane începând cu anii 1970. Crearea termenului hip hop este atribuită lui Keith Cowboy, un rapper ce cânta cu Grandmaster Flash & the Furious Five. Deşi Lovebug Starski, Keith Cowboy, şi DJ Hollywood foloseau termenul când acest gen de muzică era cunoscut ca disco rap, se crede că Keith Cowboy a creat acest termen în timp ce râdea de un prieten care se înrulase în armată, cântând cuvintele "hip/hop/hip/hop" într-un fel în care imita cadenţa ritmică a soldaţilor ce mărşăluiesc. Cowboy a dezvoltat cadenţa şi a înglobat-o în spectacolurile lui, apoi a fost copiată de alţi artişti; ca de exemplu partea de început a cântecului "Rapper's Delight" de către The Sugarhill Gang. Afrika Bambaataa este primul care a folosit termenul ca descriere a subculturii de care aparţine muzica hip hop, deşi se sugerează că acelaşi termen a fost şi ca o descriere negativă a noului gen de muzică. De când a apărut în New York în anii 1970, hip-hop-ul a ajuns să înglobeze un întreg stil de viaţă care încorporează diverse elemente de etnicitate, tehnologie, artă şi cultură urbană. Sunt patru elemente fundamentale în hip hop:

Dans Hip hop: Breakdance şi alte forme de dans stradal

Artă Hip hop: Artă de inspiraţie urbană, numită şi graffiti

Muzica Hip hop: DJing, beat-uri şi beatmaking, şi producţie hip hop

Hip hop-ul ca o cultură a fost definit şi mai mult în 1983, când fostul membru al bandei Black Spades, Afrika Bambaataa şi Soulsonic Force au lansat piesa "Planet Rock". În loc să vorbească peste beat-uri disco, Bambaataa, fiind avantajat de avansurile tehnologice ale sintetizatorului, a creat un sunet electronic inovativ. Mulţi descriu momentul întrării pe piaţă a acestei piese ca un alt moment important în istoria muzicii şi culturii hip hop. Media a început să se concentreze asupra unuia dintre cele mai mari impacte ce le-a avut hip hop-ul în loc să se lovească sau să se împuşte, unii dintre foştii membrii ai bandelor au început să se bată — în alt mod: prin breakdance, rapping, turntable mixing sau graffiti. Până în 1985, tineretul de pretutindeni dansa breakdance pe muzică de: Run DMC, LL Cool J, Fat Boys, Herbie Hancock, Soulsonic Force, Jazzy Jay, Dr. Jeckyll and Mr. Hyde, şi Stetsasonic. Hip hop-ul timpuriu a fost văzut ca un suplinitor al altercaţiilor dintre bande, battle-urile hip hop înlocuind violenţa fizică. Se crede că odată cu amploarea genului de rap comercial şi gangsta în anii 1990, esenţa non-violentă a hip hop-ului a dispărut, mulţi rapperi se lăudau cu droguri, arme, crime şi violenţă. În aceste timpuri, muzica hip hop a început să fie ascultată de un public mai larg. Mulţi artişti sunt acum catalogaţi ca hip hop alternativ/underground când încearcă să reflecte ce cred ei că sunt elementele originale ale culturii. Arişti/formaţii ca Talib Kweli, Mos Def, Dilated Peoples, Dead Prez, Blackalicious, şi Jurassic 5 pun baza pe priceperea verbală, unitate sau activism contrar mesajelor de violenţă, bogăţie materială şi misoginism.

Sursa: en.wikipedia.org