Helium

Helium este una dintre formatiile in care a fost implicata Mary Timony, unul dintre personajele foarte active din scena rock-ului alternativ. La fel ca si Jack Off Jill, Helium nu a iesit niciodata in intregime din anonimat, fiind in schimb citata de multi dintre artistii de la ora actuala ca influenta (de exemplu Chino Moreno, de la Deftones). O combinatie foarte interesanta de chitare distorsionate, ritmuri punk-rock, idei feministe (din nou Riot Grrrls) si elemente melodice, mai soft, totul purtand amprenta inconfundabila a lui Mary Timony.

***Mary Timony s-a nascut in 1970 in Washington DC. Locul unde se apropie prima data de muzica este Duke Ellington School Of The Arts, unde face parte dintr-o trupa de jazz si invata sa cante la vioara. La inceputul anilor ’90 isi formeaza prima trupa, Autoclave, unde este solista si chitarista. Autoclave abordau un punk-rock destul de abraziv, concentrandu-se pe promovarea ideilor feministe - se vor observa influente din aceasta perioada pe primele discuri Helium. Se muta ulterior in Boston, unde isi continua si termina studiile la Boston University, specializandu-se pe literatura engleza. In aceasta perioada infiinteaza si Helium cu care va inregistra intre 1993-1997 trei albume si doua EP-uri. Dupa despartire, urmeaza o cariera solo, iar in 2005 inregistreaza un album alaturi de bateristul Devin Ocampo. In acelasi an apare pe doua piese de pe albumul debut al celor de la Team Sleep (proiect al lui Chino de la Deftones, despre care v-am spus ca e un mare fan al lui Mary) - Tomb Of Ligeia si King Diamond. Muzica pe care o creaza Mary Timony este extrem de variata, pastrand totusi o atmosfera dark in care sunt integrate de multe ori elemente specifice muzicii medievale. O alta marca a sound-ului este folosirea unor acordaje diferite de chitara, cel mai des DADGAE (in mod normal o chitara este acordata EBGDAE).

***DISCOGRAFIE:

- solo - “ExHex” (2005), Lookout! Records, alaturi de Devin Ocampo

- “The Golden Dove” (2002), Matador Records

- “Mountains” (2000), Matador Records

- cu The Spells - “The Age Of Backwards EP” (1999), International Pop Underground

- cu Mind Science Of The Mind - “Mind Science Of The Mind” (1996), Epic Records

- cu Autoclave - “Autoclave” (2002), Dischord Records, compilatie de single-uri 10” si 7” aparute initial in 1991

- si in fine, cu Helium - “The Magic City” (1997), Matador Records

- “No Guitars EP” (1996), Matador Records

- “Superball+ EP” (1995), Matador Records

- “The Dirt Of Luck” (1995), Matador Records

- “Pirate Prude” (1994), tot la Matador Records

***Helium s-au infiintat in 1992, avandu-i in componenta alaturi de Mary Timony (voce, chitara) pe basistul Brian Dunton si bateristul Shawn King Devlin. Scot o serie de single-uri 7”, cum ar fi “The American Jean” (1993) sau “Hole In The Ground” (in acelasi an). Semneaza cu label-ul Matador Records si pe 5 aprilie 1994 scot primul album, “Pirate Prude”, continand 6 piese si un hidden track: 1.Baby Vampire Made Me; 2.Wanna Be A Vampire Too, Baby; 3.XXX; 4.000; 5.I’ll Get You, I Mean It; 6.Love $$$; 7.[Untitled Hidden Song]. Materialul este unul destul de greu de ascultat, inaccesibil pentru multi, reprezentand totodata o buna introducere in muzica lui Mary Timony prin combinatia de feminism radical, punk-rock si pop. Atitudinea voit imatura, tipic adolescentina, contrastul intre exploziile sonore si timbrul vocal, versurile violente fac “Pirate Prude” destul de greu de inteles, fara a-i scadea din valoare.Mary Timony descrie de altfel
muzica Helium din aceasta perioada ca “scary monster cartoon music”.
Urmatorul album aduce oarecare modificari in sound-ul Helium, la fel ca si
modificari de componenta - Ash Bowie (de la Polvo) il inlocuieste pe Brian
Dunton la bas si va ocupa un rol foarte important in compunerea pieselor de
acum inainte. Chiar pe urmatorul disc va colabora cu Mary pentru scrierea
pieselor Baby’s Going Underground si Comet#9, iar urmatoarele albume si
EP-uri il vor avea de asemenea la baza alaturi de Mary. Vor avea si un proiect
separat, “Led Byrd”, care nu va scoate insa niciodata un material oficial. O
compozitie proprie a lui Ash, instrumentala Medieval People,va fi inclusa pe
“The Magic City” - dar despre acesta mai tarziu. La nici un an dupa “Pirate
Prude”, pe 1 aprilie 1995, apare primul album“first-length” Helium intitulat
“The Dirt Of Luck”. Albumul dezvolta exprimarea ideilor feministe ale lui
Mary, fiind insa mult mai variat stilistic. Chitarele dure se combina cu partile
de keyboard si cu vocea schimbatoare si naturala a solistei, totul avand la baza
linii simple si usor de inteles la bas. Cu toate ca este un album care se
focalizeaza pe aceleasi idei ca si precedentul disc, sound-ul este mult mai
experimental, ingaduitor si totodata accesibil iar stilul de interpretare a lui
Mary Timony este mult mai bine conturat si exploreaza mai multe zone decat la debutul trupei. De fapt, “The Dirt Of Luck” suna ca un “Pirate Prude” imbunatatit, facut mai accesibil si cu mai putina furie in el. Cele 12 piese de pe album sunt: 1.Pat’s Trick (piesa ce va fi scoasa si pe un disc-single);2.Trixie’s Star; 3.Silver Angel; 4.Baby’s Going Underground; 5.Medusa; 6.Comet#9; 7.Skeleton; 8.Superball; 9.All The X’s Have Wings; 10.Oh, The Wind And Rain; 11.Honeycomb; 12.Flower Of The Apocalypse. Dupa lansarea in acelasi an (1995) a unui EP,“Superball”, o alta schimbare de gen este anuntata de urmatorul EP. Lansat in 1996, “No Guitars”- care paradoxal este dominat de o chitara foarte densa -si produs de Mitch Easter (care mai colaborase si cu Pavement si R.E.M., doua trupe-cult ale alternative-rock- ului) este plin de disonante si contradictii, oferind o mostra din ceea ce avea sa fie “The Magic City”, ultimul album Helium si cel mai bun. Prin acest ultim disc, Helium da de inteles ca a atins maturitatea stilistica dar si ca s-a hotarat sa sune mai accesibil si oarecum comod pentru un segment mai larg al publicului. Lansat pe data de 9 septembrie 1997 la acelasi label Matador Records si produs tot de Mitch Easter, contine piesele: 1.Vibrations, 2.Leon’s Space Song, 3.Ocean Of Wine,
4.Aging Astronauts, 5.Medieval people, 6.Lady Of The Fire, 7.Lullaby Of The Moths,
8.Revolution Of Hearts, Parts 1&2, 9.Ancient Crime, 10.Cosmic Rays, 11.Devil’s
Tear, 12.Clementine, 13.Blue Rain Soda, 14.Walk Away. Art-work-ul este realizat de Mary si Ash, cei care, cum spuneam, de la cooptarea celui de-al doilea in formatie, vor fi in mare parte responsabili pentru tot ce tine de trupa. Si pe acest disc majoritatea pieselor sunt compuse de amandoi, poate unul dintre motivele pentru care suna mult mai diferit de ceea ce insemna Helium in primii ani (“Pirate Prude”, de exemplu, nu-si gaseste nici un fel de continuitate in noile piese). Si din punct de vedere al versurilor, “Magic City” este independent intre discurile Helium. Partile lirice contin multe elemente supranaturale, fantastice (asa cum ne anunta si titlul, dar si coperta), referindu-se la Spatiu, la locuri ce sunt departe de lumea obisnuita. De altfel, Mary spune ca ele nu sunt inspirate din carti sau filme, si nici nu vin de undeva din subconstient, ci pur si simplu se potrivesc cu muzica, aceasta fiind pana la urma pe primul plan. Referindu-se la sound-ul evident mai accesibil Mary considera ca din punct de vedere al ideilor si a ceea ce se doreste de la piese, Helium a fost intotdeauna la fel, sound-ul dificil si tempo-ul incet de la inceputuri fiind datorat mai degraba felului de a canta la instrumente de atunci al membrilor. Si, in mod normal, odata cu perfectionarea si experienta, sound-ul a devenit mai “atractiv”, cu toate ca in esenta piesele nu ar fi diferite. Putem chiar sesiza pe “Magic City” ceva din vibe-ul muzicii anilor ’80, a new-wave-ului si synth-pop-ului (Gary Numan este printre preferatii trupei). Cat despre schimbarea brusca de la EP-ul “No Guitars”, unul electric si cu multe distorsiuni, la noul disc, care are multe parti acustice, Mary o descrie ca fiind unul dintre scopurile trupei pentru album. “Am vrut pur si simplu sa obtinem parti acustice si sunete mai bune. De aceea ne-am concentrat asupra unor instrumente
care in mod normal nu primesc prea multa atentie, cum ar fi tobele. Ne-am propus sa nu mai folosim distorsiunile atat de mult, si asta am facut”. In privinta song-writing-ului, albumul nu difera prea mult de “No Guitars” sau “The Dirt Of Luck”, Ash si Timony au petrecut mult timp impreuna in studio si la instrumente,
fiecare propunand cate ceva si adunand in final totul la un loc. “Pirate Prude”, in schimb, a fost cu totul diferit, fara un motiv anume; totul a venit de la sine. “Oricum nu-l ascult niciodata, ar fi cu adevarat ciudat...” spune Mary. Una peste alta, “The Magic City” e un album foarte interesant. Va va pune la incercare mintea (poate nu la fel de mult ca “Pirate Prude”, dar oricum). Era la vremea respectiva un mare pas inainte pentru Helium, si este la ora actual apreciat ca unul dintre cele mai bune albume al unei trupe indie-rock din anii ’90. Cu toate ca “indie-rock” este un termen prea vag pentru a descrie “Magic City”, care recicleaza parti din lo-fi, progressive-rock-ul anilor ’70 sau new-wave-ul dominat de sintetizatoare al anilor ’80, acoperind o mare arie de sunete. Abilitatea absolut remarcabila a lui Mary de a scrie versuri introspective, multitudinea de instrumente folosite (sitar, key-board, harpa...), excesele vocal-instrumentale, contribuie la atmosfera fantastica a discului, pe care cel mai bine il descrie chiar ea: “magical stuff...”
Dupa un 1998 fara evenimente (doar concerte de promovare) trupa se desparte in 1999. Piese ca “Hole In The Ground”, “XXX”, “Pat’s Trick” sau “Superball” sunt de ajuns pentru a considera Helium printre cele mai bune formatii indie ale anilor ’90. Mary Timony continua sa scoata albume solo si sa colaboreze cu multe formatii si artisti, in timp ce Helium ramane o constanta sursa de inspiratie pentru multe din trupele ce fac parte din noua scena (emo, nu-metal, indie...).